Amiaza gandului

In faţa mea, un firicel de apă, cuprins de dor,
Ţâşneşte din adâncuri, spre-a deveni izvor
Victorios, pleacă la vale
Să întâlnească alte ape-n cale
Abia acum, o lacrimă se naşte
În al ochilor fundal
Prevăd ce-o să se-ntâmple-ntr-un final …
Prea copleşit de-obstacole, dezamăgiri şi poluare,
C-un gest sinucigaş, o să se-arunce-n mare.
Doream ca să primesc o lecţie de supravieţuire
Nu bănuiam când, nici de la cine
Mi-au dat-o florile crescute-n stânci,
Să supravieţuiască …
Nu au nevoie de rădăcini adânci,
Nicio vicisitudine nu le împiedică
Să înflorescă ;
Din frumuseţea existenţei lor
Şi altora … să dăruiască.