Curatenie generala

Aşez pe cap, ca un paravan, între zbuciumul minţii şi curentul ferestrelor deschise, o căciulă moştenită de la iernile tinereţii mele şi-ncep să spăl, să curăţ, să aspir. Am ajutoare de nădejde, reunite într-o echipă competentă: cârpe, bureţi, detergenţi, mătură, făraş. Toate, cu mine la cârmă, doar eu sunt şefa, începem bătălia de înlăturare a urmelor, mărturii ale celor ce s-au perindat pe-aici.
Sfioase, ca frunzele aleilor nostalgice, bune şi rele, trecute şi prezente, se dau deoparte, lăsând să se instaleze o nouă provocare.
Ca prin minune, efectul dorit se-ntinde peste lucruri şi pereţi.
Din dormitor, de pe pernă, au dispărut urmele capului obosit, conturul viselor adăpostite de nopţi desprinse din puritatea unui zbor de stea.
Soba n-are cum să mai dovedească nimic din ce-a gătit vreodată, iar de pe covorul din sufragerie au dispărut urmele paşilor ce s-au plimbat gânditori, mistuind idei, încoace şi încolo …
Din oglindă s-au evaporat chipuri ce s-au scăldat, cândva, în adâncul izvorului de cleştar.
Parcă aici nu s-a trăit, nu s-a călcat, nu s-au scurs anotimp
Măcar de-ar rămâne, în amintire, amprenta clipelor trecute !
Dar în amintire timpul face şi el periodic … curăţenie generală .