marți, 20 ianuarie 2009

Ceasul desteptator

L-am programat să mă trezească-n zori, dar până adorm, privind bolta cerului, vreau să-i mulţumesc nopţii pentru discreţia cu care ştie să-mi păstreze taina sufletului.
A auzit şi-a văzut multe doruri; lipsită de egoism le-a strâns, înţelegătoare, pe toate ferecându-le intr-o taină de nedesluşit.
Ei, nopţii, i-am pus toate dorurile în poală, visele mele atât de inventive, încât nicicând nu s-au repetat : mereu altele, mai uimite, mai colorate, mi-au delectat somnul dar şi clipa de veghe.
Părăsesc miracolul tărâmului de stele, pentru că ceasul deşteptător m-a anunţat că zorile m-aşteaptă să păşesc în dimineaţă, grabnice să lumineze visul, pornit pe tainice cărări … învăluit în veşmânt de aer … veşmânt de vânt …

2 comentarii:

von stroeberg spunea...

in umbra staruintei
inocuul linistii a topit
ghetarul lacrimei...

Jeni spunea...

Multumesc de vizita, te mai astept in coltisorul meu!