In vizita

Înarmaţi cu o floare, cu o cutie de bomboane, ne propunem să mergem în vizită la prieteni, cunoscuţi… Ne dorim să-i revedem, dar avem reţineri, ce putem răspunde dacă ne întreabă :
« Ce-ai mai făcut ? »
Chiar, ce-am mai făcut ?
Dacă am fi făcut ceva spectaculos, cu siguranţă, s-ar fi aflat. Dar aşa …
Mai ştim ce facem ?
De-i rău sau bine ?
Destul sau insuficient ? Pentru ca seara să nu aducă, asupra noastră, sentimentul neputinţei, ce-ar trebui să facem ?
De ce nu ni se pune mai des întrebarea :
« Ce mai simţim ?» N-ar fi mai simplu ? Ne e cald sau frig ? Foame sau sete ? Simţim bucurii, tristeţi, indignări, revolte, fericiri, nostalgii ? …
Sau asta nu interesează …
Ne-am răzgândit.
Amânăm vizita. Poate, altădată …
Aşezăm floarea într-o vază, şi-aşa … a trecut cam mult de când n-am mai primit una, ne instalăm confortabil în fotoliu, desfacem cutia cu bomboane şi, îndulciţi, mânuim telecomanda televizorului …
Ne uităm ce fac alţii …
Şi fac destule : se ceartă, se împacă, se iubesc, se trădează, fac bani, cariere, fac din viaţa lor spectacolul ce completează lipsa noastră de senzaţional.
Ce să ne mai obosim să înţelegem ce facem noi înşine ?
Până una-alta, ar trebui să evităm întrebarea : «Ce mai faci ? », să nu ne punem interlocutorii în postura jenantă de-a nu şti ce să răspundă …