Dansam pentru...viata

Începem cu toţii cursul de dans oferit, gratuit, de însăşi existenţa noastră, printr-un dans în grup, fără prea multe posibilităţi de exprimare individuală. Ne ţinem de mână, într-o horă a bucuriei şi dansăm veseli «Alunelul ».
Hora se-ncinge, roata se-nvârte, anii trec şi ne dorim să ne arătăm personalitatea, ne rupem de grup şi dansăm pe cont propriu, bazându-ne pe limbajul trupului nostru, pe capacitatea de-a atinge toate ţelurile propuse.
Dansăm pentru tinereţea anilor noştri, pentru bucuria viselor, ce-şi iau zborul spre culmile năzuinţelor.
Apoi, pe nesimţite, ne atrag paşii în braţele partenerului, pentru a-i simţi bătăile inimii, pentru mirajul atingerii, a dorului de parfumul unic al iubirii.
Ne lăsăm învăluiţi în faldurile valsului, ale tangoului şi, în cearcăn de curcubeu sau sub văl de stele, ne mişcăm vrăjiţi pe uriaşul ring al universului.
Şi florile, tresărind, se molipsesc de lumea dansului, pe câmpul mângâiat de vântul hoinar.

Se teme macul să nu fie părăsit
In mijlocul tangoului vrăjit
De raţiunea de cicoare-albastră
Spre eleganţa unui vals atrasă.

Iată şi ultimul stil, în cursul oferit de viaţă: se dansează stând pe scaun, după posibilităţi se mişcă picioarele sau numai tălpile, palmele iar capul execută mişcări lente, verticale, parc-ar aproba şi înţelege timpul ce s-a scurs …

De la “Alunelul” la acest ultim stil …
… nu e decât un pas …
… nu e decât o clipă …